Retete culinare sanatoase

De mult mă bate gândul să scriu o carte despre metodele mai sănătoase de preparare a mâncărurilor. Multora li se pare o inişâţiativă nepotrivită, cum, tocmai acum cand bucătăria s-a modernizat, să ne schimbăm obiceiurile de a pregati hrana. Aşa cum majoritatea dintre noi am învăţat să gătim de la mamele şi bunicile noastre, tradiţie care s-a perpetuat din moşi strămoşi, acum să o dăm cotită pe altă caler?.. Oare vom mânanca la fel de savuros şi gustos cum am fost obişnuiţi?
La intrebare am să răspund cu câteva reţete uşor de pregătit şi la fel de gustoase. Trebuie să avem doar voinţa de a accepta şi această nouă variantă de a pregăti hrana.
Se vorbeşte din ce în ce mai des să eliminăm grăsimile, rântaşurile şi prăjelile. Vor fi unii care vor ţipa că nu se poate fără astea, că nu mai au gust mâncărurile. Cu grăsimile , mai ales cele de porc ne-am născut şi nu se poate fără ele. Adică să nu mâncăm o şunculiţă, o ceafă friptă? Nu a zis nimeni nu. Dar aceste să fie cu măsură şi super industrializate.
Cum fără prăjeli? Ba da, dar nu în grăsime multă şi foarte îincinsă foarte tare şi folosita de mai multe ori.
Şi fără sosuri? Păi bucătaria franceză tocmai de aceea este aşa de rafinată şi gustoasă că foloseşte o mie şi una de reteţe de sosuri. Vom folosi şi sosuri numai că se vor folosi sosuri in care sa nu folosim în exces condimentele picante şi mai ales cu faina prajită.
Şi ca să mă pun în încurcătură, un prieten, m-a întrebat cum o să fac eu chiftele marinate... Pentru el insemna ca mi-a pus o intrebare incuietioare, pentru mine nu...
Iaca răspunsul
Mai întâi de toate am un amendament. Chiftelele sunt ăi mai gustoase dacă se va folosi apropae în cantităţi egale carne de vită şi carne de porc, mai puţin grasă. Se dă de două ori prin maşina de tocat să se pastuiască. Se adaugă ceapă tocată foarte mărunt, mărar şi pătrunjel, puţin morcov ras şi pentru ca să lege bine, ou. Va lega şi mai bine dacă se va adauga soia granule îmuiate în apă caldă. Apoi se adaugă aşa cam cât o pătrime din cantitatea de bază orez şi bineânţeles sare, piper şi alte mirodenii după gust. Unora le place şi cu puţin usturoi. Eu pun un pic de busuioc, bine mărunţit, se amestecă bine şi se fac guguloaie atât cât cuprinde căuşul palmei( niste perişoare ceva mai mici decât mingea de tenis de câmp) .
Se unge o tavă cu puţin ulei, apoi se pun guguloaiele înşirate frumos ca soldăţeii în pluton fără să se atingă, punem apă pâna la jumatatea înălţimii guguloaielor şi la cuptor cu focul la maximum.
Când a scăzut apa se scoate tava şi se întorc guguloaiele pe partea cealalată se pune apă ca şi mai înainte şi iar la cuptor până când apa a scazut. In acest timp se face un sos cu bulion, un pic de zeamă de lămâie, dupa cât vrem sa fie de acrişoară, piper, usturoi şi se toarnş peste guguloaie lăsându-le să mai fiarbă încă 5-10 minute să scada putin sosul.
Se serveşte cu legume natur, sau piure de cartofi sau napi.

A doua reţetă, pui cu legume la vasul roman
O investiţie foarte bunşa am făcut-o cumpărând, chiar de la fabricant, un vas de ceramică, aşa zisul vas roman. Este un vas de formă dreptunghiulară cu capac din ceramică poroasă nesmălţuită. Se paote face în el orice fel de mâncare, bineânţeles fără ciorbe şi supe. Este nemaipomenit de util şi comod .
Cănd se foloseşte mai întai se ţine vasul sşi capacul cu apă circa 10 minute ca să se îmbibe porii cu apă, ceea ce va creea aburul care va pregăti mâncarea. Se pune mai întai legumele tăiate în bucăţele potrivite unei îmbucături, se sâreazâ şi pipereazâ, se toarnă o cană de apă cât să ajungă la jumătatea vasului, dar foarte bine poate fi turnat şi un sos cu tomate, apoi puiul, tranşat, pe care este bine sa-l tineti macar 5-6 ore la baiţ (o să dau şi reţeta de baiţ) . Deasupra se stropeşte cu puţin ulei de măsline. Se dă la cuptor după care se aprinde focul şi se dă flacăra la maximum. Se reglează timerul la 35-40 de minute după care se scoate capacul şi se lasă la foc potrivit încă 10 minute să se rumenească.
Gata... poftiţi la masă!

Copiii de indigo si de cristal

CE SUNT COPIII SI ADULTII INDIGO SI DE CRISTAL?
Cum stii daca tu, sau cineva pe care-l cunosti, este un Copil sau un Adult Indigo sau de Cristal? Vom descrie principalele trasaturi si caracteristici ale acestor oameni. Dar vrem sa accentuam faptul ca fenomenul Indigo/Cristal este urmatorul pas in evolutia noastra ca specie umana. Cu totii, intr-un fel sau altul, devenim asemanatori cu oamenii Indigo sau de Cristal. Ei sunt aici sa ne arate calea, astfel incat informatia sa-si poata gasi aplicarea in noi toti in general, pe masura ce facem tranzitia catre urmatorul stadiu al dezvoltarii si evolutiei noastre.Copiii Indigo se incarneaza pe Pamant de 100 de ani incoace. Primii oameni Indigo au fost pionieri si deschizatori de drumuri. Dupa al doilea razboi mondial, s-au nascut in numar semnificativ, si acestia sunt adultii Indigo de azi. Totusi in anii `70 s-a nascut un val mare de oameni Indigo astfel ca acum avem o intreaga generatie de oameni Indigo care acum sunt in jurul varstei de 30 de ani si care sunt pe cale a-si ocupa locurile ca leaderi in lume. Oamenii Indigo au continuat sa se nasca pana prin anul 2000, cu abilitati crescande si grade sofisticate de creativitate si tehnologie. Copiii de Cristal au inceput sa apara pe planeta in jurul anului 2000, desi unii ii dateaza usor mai tarziu. Acestia sunt copii extrem de puternici, al caror scop principal este sa ne duca catre urmatorul nivel in evolutia noastra, si sa ne reveleze puterea noastra interioara si divinitatea noastra. Ei functioneaza ca o constiinta de grup mai degraba decat ca indivizi, si ei traiesc prin "Legea lui Unu" sau Constiinta Unitatii. Ei sunt o forta puternica pentru dragoste si pace pe planeta.
Adultii Indigo si de Cristal sunt formati din doua grupuri. In primul, sunt cei care s-au nascut Indigo si acum realizeaza tranzitia catre Cristal. Asta inseamna ca sufera o transformare fizica si spirituala care le trezeste constiinta "Cristica" sau "Cristalina" si ii leaga de copiii de cristal ca parte a undei evolutive a schimbarii. In cel de-al doilea grup intra cei care s-au nascut fara aceste calitati, dar le-au achizitionat sau sunt in curs de a le achizitiona prin propria lor stradanie si urmarirea cu staruinta a cararii spirituale. Da, asta inseamna ca toti avem potentialul de a deveni parte din grupul de inaltare al "ingerilor umani".Urmatorul extras descrie diferenta dintre Copiii Indigo si cei de Cristal. Acest extras este din articolul lui Doreen Virtue, Copiii Indigo si de Cristal:Primul lucru pe care cei mai multi oameni il observa la Copiii de Cristal sunt ochii lor, mari, patrunzatori si inteligenti peste varsta lor. Ochii lor iti retin privirea si te hipnotizeaza, in timp ce realizezi ca sufletul ti-e dezvelit ca sa-l poata copilul vedea. Probabil ca ati observat aceasta noua "semintie" de copii populand rapid planeta noastra. Ei sunt voiosi, incantatori si iertatori. Aceasta generatie de noi lucratori ai luminii, cu varste aproximativ intre 0 si 7 ani, sunt ca nici o alta generatie. Ideali in multe privinte, ei sunt indicatoarele pentru directia in care se indreapta omenirea ... si este o directie buna! Copiii mai in varsta (aproximativ intre 7 si 25 de ani), numiti "Copiii indigo", impartasesc anumite caracteristici cu Copiii de Cristal. Ambele generatii sunt foarte senzitive si mediumnice, si au scopuri importante in viata. Principala diferenta este temperamentul lor. Cei Indigo au un spirit de razboinic, deoarece telul lor colectiv este sa zdrobeasca vechile sisteme care nu ne mai sunt de folos. Ei sunt aici sa anuleze sistemele guvernamentale, educationale si legale carora le lipseste integritatea. Pentru a atinge acest tel, ei au nevoie de temperament si determinare arzatoare.Acei adulti care rezista schimbarii si care pretuiesc conformismul se poate sa-i inteleaga gresit pe cei Indigo. Adesea acestia sunt etichetati in mod gresit cu diagnostice psihiatrice cum ar fi Sindromul Atentiei Deficitare Hiperactive (SADH) sau Sindromul Atentiei Deficitare (SAD). Din pacate, atunci cand acestia sunt sub medicatie, persoanele Indigo isi pierd adesea senzitivitatea lor frumoasa, darurile spirituale si energia de luptator... In comparatie, Copiii de Cristal sunt binecuvantati si echilibrati temperamental. Sigur, si ei pot avea ocazional accese de furie, dar acesti copii sunt foarte iertatori si placuti. Cristalinii sunt generatia care beneficiaza de valvataia raspandita de cei Indigo. Mai intai, Copiii Indigo au condus cu sabia, taind orice lucru caruia ii lipsea integritatea. Apoi Copiii de Cristal au calcat pe cararea curatata, intr-o lume mai protejata si mult mai sigura.Termenii "Indigo" si "Cristal" au fost dati acestor doua generatii deoarece ei descriu cu cea mai mare acuratete culorile aurei lor si modelele energetice. Copiii Indigo au o multitudine de albastru-indigo in aura lor. Aceasta este culoarea "chakrei celui de-al treilea ochi", care reprezinta centrul energetic din creier localizat intre cele doua sprancene. Aceasta chakra regleaza clarvederea, sau abilitatea de a vedea energia, viziuni si spirite. Multi dintre copiii Indigo sunt clarvazatori.Copiii de Cristal au aure opalescente, cu culori multiple minunate in tonuri pastelate. Aceasta generatie da dovada de asemenea de fascinatie pentru cristale si pietre ...Copiii Indigo pot simti lipsa de onestitate, asa cum un catel poate simti frica. Persoanele Indigo stiu cand sunt mintite, luate peste picioar sau manipulate. Si devreme ce scopul lor colectiv este sa ne plaseze intr-o lume noua, a integritatii, detectoarele interioare de minciuni ale celor Indigo sunt integrale. Asa cum am amintit mai devreme, acest spirit de razboinic este amenintator pentru unii adulti. Astfel ca, persoanele Indigo nu sunt capabile sa se conformeze situatiilor disfunctionale de acasa, de la serviciu sau de la scoala. Ei nu au abilitatea de a se disocia de sentimentele lor si sa pretinda ca totul e O.K. ... numai in cazul in care sunt sub medicatie sau sedati. Darurile spirituale innascute ale Copiilor de Cristal sunt de asemenea neintelese. Mai exact, abilitatile lor telepatice care-i determina sa inceapa sa vorbeasca mai tarziu. In noua lume pe care persoanele Indigo o inaugureaza, vom fi cu totii mai constienti de gandurile si sentimentele noastre intuitive. Nu ne vom mai baza asa de mult pe cuvantul scris sau vorbit. Comunicarea va fi mai rapida, mai directa, si mai onesta, pentru ca va fi de la minte la minte. Deja, un numar tot mai mare dintre noi luam contact cu abilitatile noastre psihice. Interesul nostru pentru paranormal este tot timpul ridicat, acompaniat de carti, emisiuni televizate si filme pe aceasta tema.Astfel ca, nu este surprinzator faptul ca generatia care urmeaza celei Indigo este incredibil e telepatica. Multi dintre Copiii de Cristal si-au amanat modelele de vorbire si nu este neobisnuit pentru ei sa astepte pana la 3 sau 4 ani sa inceapa vorbirea. Dar parintii imi spun ca nu ai nici o problema in a comunica cu copiii lor tacuti. Nici pe departe! Parintii se angajeaza intr-o comunicare minte-la-minte cu Copiii lor de Cristal. Si acestia folosesc o combinatie de telepatie, limbaj al semnelor propriu creat si sunete (inclusiv cantecul) pentru a se exprima.Problema apare cand Cristalinii sunt catalogati de personalul medical si educational ca avand modele de vorbire "anormale". Nu este o coincidenta faptul ca pe masura ce se nasc tot mai multi Cristalini, numarul de diagnostice de autism este tot mai mare.
Este adevarat ca, Copiii de Cristal sunt diferiti fata de alte generatii. Dar de ce trebuie sa patologizam aceste diferente? Daca copiii comunica cu succes acasa, si parintii nu declara nici o problema... atunci de ce sa incercam cream o problema? Criteriul de diagnostic pentru autism este destul de clar. El arata ca o persoana autista traieste in propria ei lume, si este deconectata de alti oameni. Persoana autista nu vorbeste din cauza unei indiferente fata de comunicarea cu altii.Copiii de Cristal sunt chiar opusul. Ei sunt printre cei mai conectati, comunicativi, iubitori si lingusitori dintre oricare generatie. Ei sunt de asemenea destul de inzestrati cu daruri filozofice si spirituale. In plus ei arata un nivel fara precedent de bunatate si sensibilitate acestei lumi. Copiii de Cristal imbratiseaza spontan si sunt grijulii cu oamenii la nevoie. O persoana autista nu ar face asta!In cartea mea " si Hranirea Copiilor Inidgo", am scris ca SADH ar trebui sa insemne Atentie Formata intr-o Dimensiune Superioara. Aceasta ar descrie cu mai multa acuratete aceasta generatie. In acelasi ton, Copiii de Cristal nu justifica o eticheta de autism. Ei nu sunt autisti! Ei sunt ADMIRA-tistici!Acesti copii sunt demni de admiratie, nu de etichetat cu disfunctii. Daca cineva este disfunctional, acelea sunt sistemele care nu se acomodeaza la evolutia continua a speciei umane. Daca ii injosim pe copii cu etichete, sau ii medicam pentru supunere, vom submina un dar trimis din ceruri. Vom zdrobi o civilizatie inainte ca ea sa aiba timp sa prinda radacini. Din fericire, exista multe solutii pozitive si alternative. Si acelasi cer care ne-a trimis Copiii de Cristal ii poate asista pe aceia dintre noi care sunt avocatii copiilor...Urmatorul extras este din cartea Celiei ce urmeaza sa apara, "Aventura Indigo-Cristal", care explica mai mult aspectele metafizice ale experientei Indigo-Cristal

preluat din http://cristal-life.ro

ION NICOLESCU – POETUL REBEL
AL CENACLULUI „AL. SAHIA”

La doar 18 ani, viitorul poet Ion Nicolescu pare să fi dat mari bătăi de cap celor care aveau sub vizor activitatea membrilor Cercului literar „Al. Sahia”, condus o bună vreme de ing. Gheorghe Ceauşu, un inimos animator cultural buzoian al anilor ’60.
Una din „isprăvile” tânărului poet rebel Ion Nicolescu este consemnată în Caietul literar nr. 2 din octombrie 1961, o broşurică dactilografiată pe foiţă subţire, din al cărui sumar amintim:
- Gh. Ceauşu – poezia „Lenin”;
- N. Stancu - „Cerul e senin” (proză);
- Gh. Istrate – un grupaj de versuri intitulat „Inima Bărăganului”;
- Mihai Boghiţoi – M-am născut în iarnă (versuri);
- Constantin Nancu – „Ciuta” (versuri);
Caietul se încheia cu un soi de raport de activitate prin care se analiza activitatea membrilor cercului literar „Al. Sahia”, pe luna octomrie a anului 1961, din care desprindem câteva aprecieri ale ing. Gh. Ceauşu: „În cele patru şedinţe care s-au ţinut în cursul lunei octombrie – săptămânal, miercurea la 18,30 – s-au cetit 14 poezii şi 3 lucrări în proză. Poeziile au fost semnate de Elena Pruia, N. Manolescu, Ion Nicolescu şi Gh. Istrate, iar lucrările în proză de Mircea Ichim şi Nicolae Stancu. Contribuţii preţioase au adus în discuţiile purtate tovarăşii: Dumitru Nistorescu, C. Nancu, Eugenia Costea, M. Boghiţioi şi Gh. Ceauşu.” Ieşirile în teren al cenacliştilor sunt şi ele semnalate astfel: „Tot în cursul lunei octombrie s-a prezentat la staţia de radioficare o emisiune de versuri originale şi s-a făcut o ieşire în teren la căminele culturale din comunele Padina şi Căldărăşti.”
După caracterizările pozitive privind prozele semnate de N. Stancu şi îndemnurile încurajatoare la adresa poeziilor semnate de „un tânăr ţăran muncitor, Ion Minculeţ”, din Niculeşti, o localitate de pe Valea Slănicului, atenţia se îndreaptă spre junele aspirant la muza poeziei, Ion Nicolescu, care face parte discordantă de ceilalţi membri ai cenaclului ale căror lucrări se situează „în cadrul literaturii categoric militante”.
De altfel, opiniile cenacliştilor despre lucrările acestuia se rezumă la următoarele: „Ultimele poezii citite de Ion Nicolescu au fost aspru criticate de membrii cercului. Mesajul adus de versurile lui, dacă se poate vorbi de un mesaj, este al unui suflet bolnav, desprins de realitatea înconjurătoare. Ermetice şi uneori cenuşii, versurile nu au nimic comun cu literatura pe care oamenii muncii o cer de la un tânăr scriitor. În plus, atitudinea de respingere grosolană a îndrumărilor ce i s-au dat constituie un fapt deosebit de îngrijorător.”
Desigur, viitorul autor al numeroaselor volume de poezie, poet cu largă rezonanţă în literatura română, se va zbate între versul de sorginte populară şi un suprarealism ciudat, cu efecte notabile”.
Iar faptul consemnat nu a fost decât o filă de istorie literară.


Viorel Frîncu

Poeme Ion Niculescu

Cântul XII

urmează-mă aşa cum sunt
nebun şi singur ca un sfânt
rămâi acolo unde eşti
în ochii mei nepământeşti
a fost aşa să ne lovească
cu mâna sa dumnezeească
o clipă-n care ne-am uitat
în dumnezeu adevărat
în bietul trăgător de sfori
care ne-aruncă tuturor
un vis mai mare sau mai mic
din tolba sa cu mult nimic

Cântul XIX

miroase-a sarmale peste munţii Carpaţi
miroase de-ţi vine să mori
de-ţi vine aşa să te-ntinzi peste munţii Carpaţi
ca un aer nepieritor
şi-ţi mai vine să plângi peste munţii Carpaţi
până la ultima picătură
poate că munţii aceştia Carpaţi
sunt sufletul nostru la gură

Cântul XXV

ţara noastră-i ţara noastră
dulce pajişte albastră
aripă sculptată-n dor
de lumina ochilor
dacă-i dor nu-l stingi cu apă
dacă-i timp nu-l poţi întrece
dacă-i gând nu-l poţi străbate
noi suntem români
noi suntem români ca brazii
noi suntem români ca grâul
noi suntem români ca focul
noi suntem români
ţara noastră e a noastră
vârf de jale şi de dor
dulce arşiţă albastră
ca lumina ochilor

Cântul XXXII


alcool absurd de cantilenă
suavul cerbere va bea
cabriolete fumegânde
în uniformă de cafea
la defilarea tristei spade
un clopot magic colorat
ecou viorii pasagere
orgoliul verii s-a visat
de-atâtea ori prind sarcofage
robe serafice de dinţi
erai naiv ca o gondolă
pe buza ochilor arginţi
acum te duci cocor albastru
albastra lume te săgeată
frumos pe frunze de siliciu
doarme o lebădă fregată
doarme un ochi de becaţână
pe geana sufletului fals
în praful vesel al tăcerii
acordă lâna timpul vals
o clipă cât mai eşti puternic
trandafiriu şi pitoresc
adormi şi tu într-o oglindă
de spadasin să adumbresc
ne vor privi cochilii mute
vagabondând un ros penaj
dar cine poate să ne smulgă
acest al morţii tatuaj

Cântul LXII

poeţii nu sunt mercenari
şi nu-i vei cumpăra la piaţă
fiindcă ei nu sunt mercenari
ei de la moarte cer doar viaţă
câţi au murit nebuni şi tineri
atâţia câţi au fost poeţi
dac-au murit nebuni şi tineri
trecând prin moarte cu dispreţ
exist-o punte de dulceaţă
între poeţi şi omenire
şi toţi poeţii se răsfaţă
trecând-o în închipuire

Cântul LXXX

eu ştiu ce-i o odă şi când a-nceput
dar odele vin de la sine
aşa cum eu însumi şi de bună voie
m-am ridicat din mulţime
poeţii-s omagiul acestei planete
pe care se-ntâmplă şi crime
pe care se-ntâmplă şi altceva
decât generoase fapte de rime
popoarele lumii fac mari sacrificii
şi-şi pot permite să aibă poeţi
să nu pierdem timpul cu false discuţii
toţi oamenii sunt nişte poeţi




Cântul LXXXI

o bizantini ce bine
vă ştiu afrodisi
ce gratis vă distrează
o lumânare gri
dacă o fac de oaie
mă înţelegeţi vai
şi vă-nchinaţi la lâna
ce am adus din rai
iar mie-mi pasă raiul
ca iadul şi melasa
de-aş fi un fur ca furii
fura-i-aş morţii coasa
ci ne jucăm de-a oaia
aprindem lumânări
când vom muri rămâne-or
în urmă-mbrăţişări
ci tot parfum rotund e
ermetic şi chilim
atât suntem de lanţuri
că nu ne despărţim

Cântul LXXXII

marmura marmura marmura
suflet al gândului pare
nu suntem nu suntem oare
lebede lebede lebede
rece şi clar ne desparte
marmura marmura marmura
lebede lebede lebede
cară viaţa în moarte
lebede lebede lebede
nu înjosiţi nu smintiţi
marmura marmura marmura
marmura marmura marmura
nu gândiţi nu muriţi
lebede lebede lebede

Elegia

mă cunoaşteţi lume
ăla-s care scrie
ăla ce-ndulceşte
lemnul de sicrie
ăla ca deşertul
şi ca arabescu
suflet de cămilă
super escu
fac negoţ cu moartea
ochii mei sunt hoţii
care fură fluturi
din neantul nopţii
ăla spânzuratul
teatrul de paiaţe
de-un simbol de paie
gata să se-agaţe
ăla cu iluzii
trist antropofag
sunt sătul de oameni
şi mă cam retrag
mi-am trăit mumia
şi cred că-i firesc
cu o crizantemă
să vă mulţumesc
am iubit odată
marea şi mareea
m-am ales cu sarea
şi cu de aceea
scriu aceste rânduri
şi vă las cu bine
nu ştiu ce-o să faceţi
însă fără mine
fără ca deşertul
şi ca arabescu
suflet de cămilă
eu superescu







Cântul LXXXVI

cum poţi să treci
tu pe Calea Victoriei
cum poţi să bei cafea liniştit
când alt om ca tine
pe-aceeaşi planetă
poate-i bolnav
poate-i nefericit
un om ţine-o floare în dinţi
toată viaţa
şi cel mai moral dintre lucruri
e viaţa
şi cea mai frumoasă poveste e viaţa
pe care-o-nvăţăm cât trăim
pe de rost

Cel mai bun prieten

Zilele aceste am primit un apel care mi-a facut o mare bucurie... Imi solicita prietenia o coplita de 13 anisori cu rugamintea sa ii recomand carti pentru citit. M-am gandit ca la varsta ei citeam autori clasici si i-am dat o lista intreaga, Puskin, Gogol, Hugo, Mark Twain, Kipling, Jak London fara sa uit clasicii nostri. M-a bucurat enorm aceasta cerere, care vine in contradictie u ceea ce credem ca tinerii si copiii de azi nu citesc.
Drept multumire am primit poezia de mai jos...

Cel mai bun prieten

Copile, în viaţa ta
Mulţi prieteni vei avea,
De unii te vei despărţi,
Alţii tu vei întâlni.

Clipele se duc şi ele,
Părinţi, bunici ajung stele,
Fraţi, surori nu sunt aproape.
Ce mare singurătate!

Niciodată nu eşti singur,
Printre buruieni un mugur,
Mereu eşti însoţit de el,
De prietenul cel mai fidel.

Însă tu, deloc nu-l vezi,
Îl ignori, dar nu îl pierzi.
El pe tine te iubeşte,
Prietenia ta şi-o doreşte.

Aripile şi le-ntinde
Să te pşzească pe tine,
El e bun şi rabdator,
E îngerul tău pazitor!

De ce citim?..

Micuta mea prietene, eleva Maria Marin cl. XI la Colegiul National Mihail Eminescu, din Buzau mi-a trimis in mesaj cu rugamitea sa imi spun parerea. Cerd ca mai bine i-l spuneti voi...

<< “Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui .Citeşti tot timpul, citeşti în tren, în autobuz citeşti în parc.Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi citi.Cu computerul este mai greu…”
(Umberto Eco)

De ce citim? Unii citesc din snobism , alţii citesc din plăcere şi din pasiune iar alţii citesc din obligaţie. A citi din snobism în opinia mea înseamnă a citi pentru că aşa este moda , trendul şi că trebuie să fii în pas cu toate noutatile (şi fie vorba între noi , nu sunt mereu strălucite), cititul din pasiune înseamnă a citi din plăcere şi că vrei să citeşti şi este deja un obicei (citeşti în pat , în tren , la birou/în timp ce aştepţi la medic , în metrou , pe wc , maşină în , în timp ce mănânci ,etc. Cititul din obligaţie este cititul cursurilor /caietelor/manualelor pentru facultate.De ce citim până la urmă ? Răspunsul ar fi : să fim in trend , că am auzit un zvon că lectura ne face mai deştepţi ,etc.
Eu citesc din pasiune şi nu din snobism sau ca să devin mai deşteaptă. Am scriitori pe care îi recitesc din iubire dar am şi noutăţi care le-am citit sau achiziţionat nu din snobism ci din necesitate.“Cum să fii o lady “ de la Nemira “ Codul bunelor maniere” de la Humanitas sunt cărţi pe care le recomand ca lectură obligatorie începând cu clasa a II a. Frumos nu ? De ce să nu recunosc sunt cărţi pe care nu vreau să le cumpăr tocmai din snobism. Librariile sunt pline cu noutăţi deschise oricând pentru orice public .Ce rost are să dau banii pe o carte care nu mă atrage si nu o voi citi niciodată? Răspunsul ar fi ca să am cărţi în bibliotecă şi să mă pot lăuda cu noile cărţi că deh aşa este trendul.
Suflă un trend prin librării care aduce un val de noutăţi din colectia Chic editura Polirom (“mama şi sunt cărţi una şi una cu sfaturi şi întâmplări mai ceva ca în revistele “Povestea mea “ , şi fată merită să citeşti că îţi dă o lecţie de viaţă” , spun fetele intre ele.) Ştiţi proverbul acela : “Afară vopsit gardul, în casă leopardul ? “ E adevărat. De ce? Deoarce sunt cărţile acelea cu coperţi colorate şi frumoase de îţi ia ochii şi îţi sar în mână de pe raft dar înăuntru e telenovelă curată. “Amanda se mărită “, exemplul concret care seamănă a scenariul de telenovelă din titlul (nu am citit-o). Şi tot zicând de valul de noutăţi adevărul este că te cam ia valul acesta. Şi te ia valul de cumperi noutăţile că deh e trendul şi cum să nu îţi iei şi tu dacă şi vecina de la 3 , şi colega de birou şi până şi şefa ta îşi cumpără , tu de ce nu ai face-o? Nu pot descrie în cuvinte plăcerea de a citi o carte bună şi de gusta din clasicii literaturii universale. În librăriile secolului XXI aceştia sunt undeva sus aşezaţi şi nu pe scară ierarhică ci pe scara valorică la că lumea caută noutăţi nu vechituri ( lucru spus de o tănâră care tocmai îşi achiziţionase “Totul despre sex” şi “Gossip girl”). Ce urât să auzi tânăra generaţie vorbind aşa despre oamenii care au rămas, sunt şi vor fi în literatura universală de neînlocuit şi au făcut istorie prin cărţi. Un Tolstoi , Dostoievski , Eco sau Dumas sunt înlocuiţi pe rafturile librăriilor , adevărat încet ,încet, de Paul Coelho , Garcia Marquez, Ismail Kadare, Jose Saramago , şi alţii. Şi fie vorba între noi clasicii sunt mai scumpi faţă de cărţile noi apărute şi în trend. Bine că mai există anticariate , tarabe (fie ele şi online), şi surpriză ziare care pentru a ridica tirajul publicaţiei dau şi cărţi(Colecţia Cotidianul).


Cititul o formă de snobism ?
A fi snob înseamnă a adopta fără discernământ şi cu orice preţ tot ce este la modă. Snobul nu se încadrează doar la modă , cluburi şi bijuterii ci şi la citit. Lumea citeşte în ziua de azi dar ce citeşte? Tinerii ştiu cine este Dostoievski sau Dickens? Snobii (şi sunt destui) , citesc ce este în trend , ce recomandă ziarul sau revista Xmagazin sau ce se aude. O bârfă care spune că X scriitor a scris o carte bestială şi cu o acţiune ce te ţine cu sufletul la gură este o carte bună , chiar genială şi ieşită din comun. Aşa că fuguţa la Diverta de parcă ar fi singura librărie în România şi căutăm cartea.Dacă o găsim citim din ea şi dăm zvonul mai departe că deh e în trend. Vă mai aduceţi aminte de Sandra Brown ? Şi ea a fost înlocuită . Snobul face tot ce poate ca să arate lumii că el citeşte. Îşi scoate cartea în mijloacele de transport în comun deşi el are căştile în urechi şi ascultă manele ; vorbeşte despre o carte ca find genială când de fapt ea poate fi doar o simplă carte de bucate pe care a mutat-o de pe raftul magazinului la el în bibliotecă deşi el nu găteşte ; merge la o lansare de carte , ia cuvîntul şi începe să vorbească pe lângă subiect sau şi mai rău să se laude că are toate cărţile autorului (de parcă ar interesa pe cineva). Sunt şi oameni care tratează sub această formă dar oare rămîn cu ceva în cap sau le numără cineva cărţile din bibliotecă? Nu cred dar dacă trendul este aşa să o ştim şi noi.

Puntea

Pe o punte îngustă peste un râu plin de şerpi şi crocodili doi batrani sfădoşi s-au intalnit. Să se ia la trântă ar fi fosst periculos, puteau să cadă în râu. Şi cum puntea era tare îngustă de nu putea trece decât unul, iar celălalt trebuie să fie călcat. Care să fie culcat, care să treaca ? La bună înţelegere nu au picat fiecare fiind ambiţios. După ceva sfadă şi chibzuinţă propun să se întreacă vorbe cu tâlc despre dragoste.
-Spunem fiecare câte una, a propus cel ce a ajuns primul la jumătatea punţii, şi cel ce nu va şti să răspundă se va culca pe punte. Este clar ? Încep eu ca primul sosit la jumatea punţii.
-De acord !
-Beţia de la dragoste e temelia sufletului ;
-Dragostea şi buna-întelegere sunt însuşiri ale omului; furia şi poftele trupeşti vin de la demoni;
-Îndragostitul nu vede cusururile iubitei ;
-Dragostea e una, dorinţa e alta. Dorinţa e miere amestecată cu otrava, plăcută la gust şi înfăţişare, dar otrăvită în esenţă;
-Se zice că orice lucru la timpul sau e plăcut; o, dragoste, ce însemni tu de eşti plăcută tot timpul ?
-Dragostea n-are vindecare decât tot cu dragoste, cum cui pe cui se scoate ;
-Până nu vine odată şi la tine n-ai să ştii ce-i dragostea ;
-Dragostea se trăieste nu se scrie sau se citeste din cărţi ;
-Doar chinul inimi este dovada dragostei
-Dragostea n-are început nici sfârşit ;
-Până şi atomii lumii, din dragoste pentru soare, dansând, au apărut din haos ;
-Dacă rotitoarea boltă cerească ar sta pe loc, atunci lumea îndragostiţilor este nemişcarea ;
-Dragostea mişcă munţii din loc;
-Mierla şi privightoarea îndrăgostită cânta mai frumos;
-Nu sunt nici primul şi nici ultimul care am adus dragostea pe pământ;
-Capul fără de dragoste e ca dovleacul fără de sămănţă;
-Nu de vraci are nevoie cel ce din dragoste boleşte;
-Niciodată nu moare inima celui reinviat din dragoste ;
-N-am auzit nimic mai placut decat vocea dragostei;
-Dragostea îndulceşte pelinul;
-Şi orbul ştie drumul spre dragoste;
-În dragoste inima e deschisă ca o fereastră spre soare, cum o închzi cum moare;
……..
Iaca s-a inserat! Sfăditorii au obosit şi au hotărât să se culce. Ce avem de facut ? Să ne culcăm şi noi şi şi aşteptam să se scoale sfădoşii nostri bătrâni şi să-i ascultăm cum se întrec în replici.

Iaca zirile, care de dorul soarelui, lăcrimează broboane de rouă, iar soarele în sărutul lui arzător le soarbe cu nesaţ. Competiţia începe şi noi abia aşteptăm să le auzim replicile. Linişte... ascultaţi!
-Nu căutaţi la bătrânete dragostea femeilor tinere că-i amagitoare şi te arde ca soarele de vară;
-La bătrânete dragostea este o povară grea, care linge sufletul şi muşcă rău inima;
-Iubirea bătrânilor pentru femei tinere e foc de paie fără putinţă ;
-Iubirea la bătrâni nebunie curată şi nevinovată ;
-Tinerilor le stă bine cu dragostea, bătrânilor cu toiagu-n mâna ;
-În dragoste bătrânilor doar toiagul este tare ;
-Tânărul când iubeşte infloreşte, bătranul inebuneste ;
-Dragostea îngraşă la tinereţe, macină la bătrâneţe ;
-Joaca preferată a bătrânilor, îndrăgirea fetelor tinere, râsul femeilor ;
-La bătrânete de te îndrăgosteşti, te amăgeşti, dar mai bine lasă loc tinereţii;
-Fetele tinere « iubesc » bătrâni ca fetiţele papuşile ;
-Fetele tinere se fac că iubesc moşii, moşii că sunt iubiţi şi aşa mai trece timpul;:
-Puterea oamenilor izvorăşte din dragoste;
-Ce-i sufletul îndrăgostitului? – E abisul oceanului ;
-Acela care nu e îndrăgostit nu e om; el nu merită plăcerea prieteniei.
-Dragostea e un lucru mininat în care sute de plăceri sunt ascunse. Totul e să ştii să le descoperi ;
-În faţa dragostei şi regi şi săraci sunt egali ;
-Dragostea e o ruşine groaznică, dar ochii îndrăgostiţilor nu văd ruşinea;
-În dragoste inima ştie drumul catre altă inima şi nu-l greşeste niciodată;
-Dragostea de gelozie n-o poţi despărti ;
-Două iubite n-au loc într-o singură inima ;
-Când vorbele inimi şi ale limbii se unesc se naşte dragostea ;
-Inima care nu cunoaşte dragostea nu cunoaşte nici mâhnirea ;
-Niciodată nu moare acela ce-i dă inimi dragoste ;
-Răbdarea îndragostitului e ca apa în sită ;
-În dragoste sfaturile nu mai au loc ;
-Îndrăgostitul nu rosteşte iubitei vorbe amare ;
-Toate vorbele de dragoste sunt simboluri şi alegorii ;
-Luna pe cer răsare în alt chip îndrăgostiţilor ;
-Stelele sunt nestematele îndrăgostiţilor;
-Noaptea fără lună, dragostei nu-i a bună;
…………….
S-a înserat iar şi nu se ştie încă cine a pierdut competiţia. Aşa ca mâine iar se vor sfădi. Rpbdare să vedem cine va caştiga.

Si mâine e încă o zi
Când ne-om întâlni,
Rog stelele să spună
Iubitei mele : « noapte bună ! »